Antricota, ca şi orice friptură la tavă, se poate frige în unt sau untură. Dar mult mai frumos se rumeneşte în unt amestecat cu puţin untdelemn bun, şi anume la o lingură de unt adăugăm 2 linguriţe de untdelemn. Se taie carnea în grosime de 2—2 1/2 cm. De obicei le luăm gata tăiate dela măcelar. Se bat uşor cu mânerul cuţitului. Se sărează. Când untul e bine înfierbântat, se usucă carnea cu o cârpă şi se pune Ia fript. Se frige întâi pe o parte şi când e gata se întoarce pe cealaltă parte. Nu trebuie întoarsă de mai multe ori, căci se usucă înăuntru, fără să se rumenească frumos afară. De asemenea, Ia întors nu trebuie înţepată cu furculiţa, căci şi-ar pierde mustul prin înţepături, ci întoarsă cu Iama unui cuţit, sau cu două furculiţe. Timpul cât trebuie ţinută la foc atârnă de grosimea antricotei şi de tăria focului. De obiceiu se face în 8—10 minute. Friptura e gata atunci când la suprafaţa cămii apar câteva picături de sânge. Carnea încă crudă nu musteşte. O friptură e la punct, când e rumenă pe afară şi încă puţin roşie înăuntru. Se serveşte cu cartofi prăjiţi sau garnitură de legume şi salată.
Sanda Marin, Carte de bucate, Editura Cartea Românească, Bucureşti
