Apa pentru ceai trebuie să fiarbă fie în samovar, fie într-un vas anume care nu serveşte decât la fiert apa, şi care a prins cu vremea piatră pe el. Se socoteşte o linguriţă de ceaiu la două persoane. Se pune ceaiul într-un ceainic de porţelan sau de metal, se toarnă deasupra apă care clocoteşte, se acopere şi se ţine astfel vreo 5 minute. Se toarnă apoi esenţa de ceaiu după plăcere în ceaşcă sau pahar, adăugând apă clocotită, dar care n-a fost ţinută prea mult la cald pe maşină. Acesta e ceaiul numit rusesc, care se serveşte cu zahăr, felii de lămâie şi rom, după plăcere.
Ceaiul englezesc se serveşte numai cu esenţa din ceainic, fără alt adaus de apă. Când se serveşte, se adaugă zahăr după plăcere şi lapte crud (cel fiert schimbă gustul ceaiului, se disolvă mai greu, dându-i o culoare displăcută).
Sanda Marin, Carte de bucate, Editura Cartea Românească, Bucureşti
