De obicei se socotesc 2 ouă de persoană.
Se pune apa la fiert, fără sare, într-o cratiţă cu pereţii scunzi. Cratiţa trebuie să fie destul de mare, pentru ca ouăle să nu fiarbă înghesuite şi să poată fi uşor scoase din apă. Când apa clocoteşte, se sparg ouăle pe rând într-o farfurioară mică şi li se dă drumul în cratiţă, binişor ca să nu se sfărâme. Se acoperă cratiţa şi se trage mai la o parte, pe foc mic, astfel încât să nu mai clocotească. Se ţin trei minute, până ce albuşul se coagulează, fără ca gălbenuşul să fie răscopt. Se scot cu grijă, cu o lingură lată, găurită, se aşază pe farfuria cu care vor fi servite la masă şi peste ele se toarnă unt topit fierbinte. Se pot servi şi cu ceapă prăjită în grăsime. La fiert se poate adăuga puţin oţet, o lingură la un litru de apă, care ajută ca albuşul să nu se resfire în apă şi să se coaguleze egal în jurul gălbenuşului. Ouăle pentru ochiuri româneşti trebuie să fie tot atât de proaspete ca şi ouăle de fiert.
Sanda Marin, Carte de bucate, Editura Cartea Românească, Bucureşti