Pentru foaia de plăcintă, v. aluat de plăcintă: 500 g făină, 3 linguri ulei, 1 linguriţă sare, 1 ceaşcă apă caldă.
Se cerne făina pe masa de aluat. Se face loc la mijloc, se pune uleiul, sarea şi o ceaşcă de apă caldă. Se amestecă întâi cu lingura, iar când începe aluatul să se prindă, se frământă cu mâna. Se face un aluat potrivit, mai mult moale, adăugând câte puţină apă caldă dacă mai trebuie. După ce a fost bine frământat şi bătut de masă, se lasă 10 minute la un loc cald (dar nu umed), acoperit cu un şervet tot cald (sau cu o cratiţă încălzită). Se întinde apoi o foaie cu vergeaua, se acoperă cu un şervet şi se lasă să stea un sfert de oră. Pe masa de bucătărie se pune o faţâ de masă curată, se presară făină, se pune foaia de aluat deasupra şi cu multă răbdare se întinde de jur împrejur cu grijă să nu se rupă, până ce marginile aluatului trec de marginea mesei, iar foaia s-a făcut subţire ca o foiţă de ţigară. Marginea rămasă groasă împrejur se rupe, iar restul se lasă să se usuce câteva minute, apoi i se dă întrebuinţarea dorită.
Umplutura: 1 kg mere, 1 linguriţă unt, 2 linguri de zahăr, un vârf de linguriţă scorţişoară (facultativ), 2 linguri unt.
Se întinde o foaie de plăcintă care se taie, după ce s-a uscat, în bucăţi de mărirnea tăvii. Se curăţă merele, se taie în felii subţiri şi se pun într-o cratiţă la foc, cu zahăr şi puţin unt. Se amestecă din când în când până se moaie merele. Se dă la o parte şi se adaugă scorţişoara pisată. Se unge tava cu unt. Se pun în tavă 4 — 5 foi de plăcintă, unse cu unt între ele, se aşază merele scurse de zeamă, împrăştiindu-le deopotrivă. Se pun deasupra din nou 4 — 5 foi unse între ele cu unt şi se urmează aşa până se termină. Se stropeşte deasupra cu unt. Se coace 3/4 de oră. Când este gata, se taie bucăţi potrivite, se presară zahăr pisat, se serveşte caldă sau rece. În lipsă de timp se poate face plăcinta cu foi cumpărate de la plăcintărie. La fel se poate face cu vişine, smântână etc.
Sanda Marin, Carte de bucate, Editura Cartea Românească, Bucureşti
