2 1/2 dl apă, 100 g unt proaspăt (sau 80 g untură), 1 linguriţă zahăr, un praf de sare, 125 g făină, 4 ouă.
Se pune să fiarbă într-o cratiţă apa cu untul, sarea şi zahărul. Se cerne făina pe o hârtie (trebuie totdeauna proaspăt cernută, ca să nu aibă cocoloşi). Când apa cu untul începe să fiarbă, se trage cratiţa pe marginea maşinii, se toarnă toată făina odată şi se amestecă repede cu o lingură de lemn. Când pasta nu mai are nici un cocoloş, se împinge din nou cratiţa pe foc amestecând mereu, până ce aluatul se desprinde de pe cratiţă. Se dă atunci la o parte, se mai amestecă şi când începe să se răcorească (nu trebuie să fie rece de tot), se adaugă ouăle puse pe rând. Nu se pune oul următor până când cel dinainte nu s-a amestecat bine cu aluatul. Pasta trebuie să fie potrivit de moale, astfel încât să curgă din lingură, dar să-şi păstreze forma, acolo unde cade. Se toarnă compoziţia într-un cornet de hârtie umplut pe trei sferturi, sau în cornetul special de pânză, şi se pun pe tava de copt (nu se unge şi nu se presară făină) mici turtiţe de 3 — 4 cm diametru, lăsând tot atâta distanţă între ele, ca să aibă loc de crescut. În lipsă de cornet, se pot pune şi cu linguriţa. Se dau la cuptor, la foc bun. Se ţin circa 25 — 30 minute. Nu trebuie deschis cuptorul prea des, în special când încep gogoşile să crească, deoarece se lasă şi nu mai cresc. Când sunt gata, trebuie să fie bine crescute şi destul de uscate. Se scot calde cu un cuţit. După ce s-au răcit, se taie deasupra un căpăcel, se umplu cu cremă de vanilie (dacă sunt crescute bine sunt goale înăuntru), peste cremă se pune o linguriţă de frişcă bătută, iar deasupra căpăcelul. Peste acesta se pune, după dorinţă, o glazură de zahăr sau se presară zahăr pudră.
Sanda Marin, Carte de bucate, Editura Cartea Românească, Bucureşti
