Bulion de roşii în sticle

Se aleg roşii coapte. Se spală, se rup în două, şi se strâng jumătăţile între degete, astfel ca să se scurgă tot miezul apos din ele. (Având mai puţină zeamă, se vor lega mult mai uşor la fiert). Se pun într-o oală mare, smălţuită, cu puţină sare (un vârf de linguriţă la 1 kg. de roşii). Se pun pe foc, ţinându-se până încep să dea în clocot. Se dau deoparte, şi se lasă să stea la rece 8—10 ore (cel mai nimerit e de cu seară până dimineaţa). În acest timp tot miezul gros se depune la fund, şi deasupra rămâne zeama limpede, care se scoate cu ajutorul lingurei de servit supa. Se trec prin ciur, frecând cu o lingură de lemn, până rămân numai seminţele şi pieliţele. Se pune iarăşi pe maşină, în oala spălată curat. Se amestecă tot timpul, cât fierbe, până se îngroaşă atât cât să se poată turna uşor în sticle. Nu se lasă o clipă nemestecat, căci bulionul se prinde imediat de fund şi se arde. Bulionul se toarnă prin pâlnie, de cald, în sticle. Pentru ca să nu plesnească, se înfăşură sticla într’o cârpă umedă. Se umplu sticlele până Ia gât, şi se astupă cu dopuri noi, care au fost fierte. Deasupra se pune smoală sau ceară roşie, dar cel mai bine şi curat, capsule speciale, colorate. (Se cumpără la prăvăliile cu instrumente de viticultură). Acestea se ţin 20 de minute în apă rece, ca să devie elastice, apoi se astupă sticla cu grijă, să nu se rupă capsula. După câteva ore Capsulele se întăresc iarăşi, închizând sticla ermetic. Se păstrează la loc răcoros şi uscat.
Când nu avem un loc bun de păstrare, ca să nu fermenteze bulionul, e prudent să fierbem sticlele, după ce au fost astupate numai cu dopul de plută, într-un vas, la bain-marie. (pag. 20). Ca să nu sară dopul la fiert, se leagă cu sfoară dupâ ce s-a răcit se pune deasupra smoală sau capsule.

Sanda Marin, Carte de bucate, Editura Cartea Românească, Bucureşti