Se pregăteşte bulionul ca mai sus. Se ţine însă Ia fiert mai mult, până se îngroaşă ca o marmeladă. Se întinde, de grosimea degetului, pe scânduri sau farfurii şi se pune la soare să se usuce. Se acopere în acest timp cu o pânză subţire, ca să nu se prăfuiască şi să nu bată musca. Când s’a uscat cât trebue, se taie pătrate, care se scot de pe scândură, se întorc şi pe partea cealaltă să se svânteze, şi se păstrează pe iarnă, în saci mici de pânză, la loc răcoros şi uscat.
Sanda Marin, Carte de bucate, Editura Cartea Românească, Bucureşti
