Şerbet de căpşuni

1 pahar de zeamă de căpşuni, 1 kg zahăr.Se storc printr-un tifon des căpşuni coapte şi parfumate. Se lasă să se limpezească şi se pune în tingirea de dulceaţă zahărul cu un pahar de zeamă de căpşuni. Se pune tingirea întâi la foc foarte moale, până se topeşte zahărul, apoi pe un foc iute. Se ia spuma neagră care se ridică la suprafaţă şi se şterg marginile tingirii cu o cârpă curată, muiată în apă rece. Se încearcă dacă este legat dând drumul la câteva picături într-o ceaşcă cu apă foarte rece. Dacă picăturile nu se dizolvă îndată şi se pot lua între degete, şerbetul este gata şi se dă imediat jos de pe foc. Dacă nu este gata, se lasă să mai fiarbă, încercând din nou. Se va încerca de 2 — 3 ori, ca să iasă şerbetul potrivit de legat.
Se acoperă tingirea cu o cârpă udă şi se lasă numai puţin să se răcorească, luându-se fierbinte la frecat. Se aşază tingirea pe un scăunel întors cu picioarele în sus astfel încât să nu se mişte la amestecat, şi cu o vergea de lemn sau cu făcăleţul de mămăligă, se amestecă şerbetul numai într-o parte până îşi schimbă culoarea, devenind ca un aluat potrivit de tare. Când începe să-şi schimbe culoarea, se adaugă, amestecând mereu, o linguriţă de zeamă de lămâie. Se poate pune direct cu lingura în borcan, sau se mai frământă cu mâna şi se pune în borcan, apăsându-l cu pumnul ca să nu rămână goluri de aer printre bucăţile de şerbet.

Sanda Marin, Carte de bucate, Editura Cartea Românească, Bucureşti