Carnea de căprioară fiind foarte fragedă, nu este neapărat necesar să fie marinată. Cel mult se unge cu ulei amestecat cu rom şi se lasă să stea aşa câteva ore. Dacă însă trebuie să fie păstrată o zi sau două, ea se ţine într-o marinată făcută dintr-un pahar de vin alb, un pahar de oţet de vin, trei linguriţe de ulei, un morcov, două cepe şi o jumătate de ţelină, tăiate felii, câteva fire de cimbru, dafin, pătrunjel, sare, piper. Proporţiile sunt date pentru 2 kg de carne. Dacă durata păstrării este mare, aceeaşi marinată trebuie fiartă înainte de întrebuinţare. Carnea de căprioară nu trebuie spălată. După ce se jupoaie, se şterge cu o cârpă uscată, îndepărtându-se astfel firişoarele de păr care s-au lipit de carne. Se desface uşor pieliţa subţire de pe carne şi se împănează cu felii subţiri de slănină. Apoi se sărează sau se ţine în marinată de mai sus. Înainte de a fi pusă se mai şterge bine cu o cârpă, se unge cu ulei, apoi se aşază într-o tavă şi se pune la cuptor la foc iute. Se întoarce la început pe o parte, apoi pe cealaltă şi se unge din când în când cu ulei. După aceea, se lasă să se rumenească. Dacă în timpul friptului sosul scade prea tare, se mai adaugă câteva linguriţe de apă. Când este gata, se scoate pe o farfurie ţinută la cald, iar în tava în care s-a fript pulpa, se toarnă sosul de la marinată sau puţin vin, se lasă să dea un clocot şi se adaugă această zeamă la sosul cu care se serveşte friptura. Se serveşte cu o garnitură de legume şi sos de vin. Înainte de a servi, se îmbracă osul la un capăt cu o manşetă de hârtie tăiată în formă de crin.
Sanda Marin, Carte de bucate, Editura Cartea Românească, Bucureşti